Evenimente

Muzeul din Buhuși

          Epoca bronzului, cu care începe procesul de destrămare a comunei primitive, ca şi prima epoocă a fierului, Hallstatt-ul, ce constituie etapa mijlocie a aceluiaşi proces, sunt bine ilustrate în această regiune prin materialele scoase la suprafaţă de arheologi. Săpăturile efectuate la Costişa-Buhuşi au dat la iveală materiale din epoca bronzului, aparţinând culturii Monteoru şi unei culturi prezentând caracteristici noi, care a fost denumită Costişa .

                                      

              Una din cele mai vechi familii boiereşti moldovene este aceea a Buhuşeştilor , care descind din neamul marilor feudali Stravici .


            De Buhuşiul sec.al XV-lea se leagă una din faptele de vitejie a domnului Moldovei, Ştefan cel Mare, este vorba de lupta împotriva lui Petru Aron la Orbic, în anul 1457, sau, după alte surse, în 1469.


   


 

           Sub domnia marelui voievod boierii Buhuş devin stăpânii moşiei Bodeşti, pe care mai târziu se va înfiinţa Târgul Buhuş (apare pe harta administrativă a Moldovei, cu statutul de târg , în anul 1833), toponimic încetăţenit după numele boierului Toader Buhuş, care, la începutul secolului XIX stăpânea teritoriul actualului oraş şi a obţinut hrisovul de întemeiere a târgului.       

         Principala îndeletnicire a locuitorilor a rămas creşterea vitelor şi agricultura, la care se adăuga ţesutul pentru produs sumane. Înfiinţarea târgului a determinat, pe lângă apariţia unor fenomene demografice noi şi a unei fizionomii specifice. În jurul anului 1800, nucleul familiei boierilor Buhuşi, situat initial în satul Bodeşti, azi suburbie, se mută în spaţiul ocupat de terasa II, adică în partea de sus a oraşului. O perioadă, în acest nucleu au fost înglobate numai curţile boiereşti, biserica, grajdurile si mahalaua de ţigani robi, apoi au apărut mahalalele, uliţa cu dughene etc.



     Datorită funcţiei comerciale, târgul Buhuş a devenit independent de satul Bodeşti, pe teritoriul căruia s-a născut, iar mai apoi, ca urmare a dezvoltării economice, l-a inclus în teritoriul său. În anul 1885 a luat fiinţă Fabrica de Postavuri, fondatorul ei fiind colonelul Eugen Alcaz, care a preluat fosta fabrică de la Tg. Neamţ a cunoscutului patriot şi om de stat Mihail Kogălniceanu.

      Alegerea localităţii Buhuşi se datorează atât existenţei căii ferate Bacău-Piatra Neamţ, cât şi sursei de apă din râul Bistriţa. În anul 1891 fabrica este preluată de firma Wolff, iar în 1895 se transformă în societate anonimă pe acţiuni. În perioada următoare, fabrica a cunoscut o continuă dezvoltare, câştigând un meritat prestigiu atestat şi de medalia de aur pentru cele mai bune postavuri prezentate în 1890 la expoziţia de la Paris.
     În perioada interbelică târgul Buhuşi cunoaşte o mare dezvoltare economico-socială, în anul 1921 a devenit comună urbanã, în 1927 a fost introdus iluminatul public, în 1932 a fost dată în funcţiune instalaţia de apă potabilă, în 1930 a apărut primul cinematograf.
       În 1922 apare la Buhuşi o circumscripţie sanitară ce număra doar un medic şi un agent sanitar.
      După anul 1948, dezvoltarea economică şi social-culturală a oraşului a fost determinată cu prioritate de existenţa fabricii de postav care utiliza în medie 7000 de salariaţi din oraş şi comunele limitrofe, iar din 1989, căderea oraşului a fost influenţătă direct de căderea fabricii.

 

Sursa: www.primariabuhusi.ro