Din inventarul secţiei de etnografie fac parte şi cele 652 de piese expuse în Muzeul Comăneşti, deschis în anul 1988 la parterul Palatului Ghica Comăneşti din oraşul Comăneşti.
Circuitul de vizitare al expoziţiei permanente de etnografie de la sediul muzeului nostru începe cu prezentarea celor două ocupaţii principale: agricultura şi creşterea animalelor şi se continuă cu prezentarea următoarelor ocupaţii secundare: albinăritul, vânătoarea şi pescuitul.
Este ştiut şi dovedit ştiinţific că pe parcursul secolelor practicarea agriculturii şi creşterea animalelor s-au dezvoltat în paralel. Raportul dintre cele două ocupaţii principale s-a inversat în decursul timpului. Dacă, pentru început se pare că preponderentă a fost creşterea animalelor, în ultimele două secole agriculturta este cea care a câştigat mai mult teren. Odinioară văile apelor dar şi versanţii şi dealurile erau acoperite cu păduri. Oamenii au desfăşurat o continuă activitate de defrişare şi desţelenire a pământului. Agricultura s-a practicat nu numai la câmpie şi în zona colinară, ci şi pe înălţimi până la 12OO metri altitudine. În spaţiul destinat prezentării agriculturii am expus seminţe care aparţin principalelor plante care au fost cultivate în zona noastră (mei, grâu, orz, ovăz, secară, porumb,fasole etc.), unelete pentru lucrul pământului (plug de lemn cu brăzdar de fier, fiare pentru plug, semănătoare, plantatoare), unelte pentru întreţinerea culturilor (sapă, săpăligă etc.), unelte pentru recoltare (seceră coasă cu hreapcă, furci, batoză manuală etc.), unelte pentru prelucrarea cerealelor (dejghiocătoare pentru păpuşoi, îmblăciu, piuă cu chilug, leasă de nuiele pentru porumb, ştiubei pentru porumb, râşniţă de piatră), unelte pentru obţinere uleiurilor vegetale (teasc pentru ulei), unelte pentru prelucrarea cartofilor (presă pentru cartofi), măsuri pentru cereale (baniţă, hoboroacă).
Creşterea animalelor a avut o pondere mare in economia satului românesc datorită importanţei produselor animaliere pentru gospodăria ţărănească în asigurare hranei şi îmbrăcămintei, în transport, munci agricole şi în egală măsură, pentru fertilizarea solului. Vitele mari (boii şi caii) erau folosite pentru muncile agricole şi pentru tracţiune. Pentru asigurarea laptelui erau crescute vacile, iar pentru diferite sortimente de brânză şi pentru lână din care se confecţionau piese de îmbrăcăminte şi textile de interior erau crescute oile. Oile foloseau şi pentru târlirea terenurilor de pe înălţimi. Porcii erau şi ei crescuţi în număr mare, fiind alături de celelalte animale amintite un important articol de export.
Acest segment de expoziţie l-am divizat în două : primul prezintă imagini şi piese care ilustrează creşterea vitelor şi a cabalinelor (am expus: coasă, tioc şi cute de ascuţit coasa, şea pentru măgar, fiare pentru împiedicat caii, jug pentru o vacă, talangă, găleată pentru muls, linguroaie, crintă, putinei, cutie pentru brânză, etc.) iar al doilea prezintă imagini şi piese specifice păstoritului (doniţă pentru muls oile, budaie cu capac, ceaun, mestecător jintiţă, hârzob, răvag de caş, tipare pentru caş, scafă, leasă pentru scurs caşul, cazan de fier în care se încheagă caşul, cuşbă şi pirostrii, bâtă pârlită, clopote pentru oi, foarfece de tuns oi, glugă ciobănească, crintă, linguroaie, buciume, costum de cioban cu sarică).
Dintre ocupatiile secundare am prezentat: albinăritul, vânătoarea şi pescuitul. Toate cele trei ocupatii au avut condiţii prielnice de dezvoltare în judeţul nostru.
Albinăritul a fost favorizat de existenţa a numeroase plante melifere. Mierea avea multe întrebuinţări: ca aliment dar şi ca medicament. Ceara era materia primă pentru lumânările folosite la iluminatul tradiţional.Din fagurii scurşi de miere, puşi cu apă călduţă la fermentat, se făcea o băutură foarte apreciată – mursa. Am expus câteve imagini cu albinăritul tradiţional precum şi următoarele piese: ştiubei, stup primitiv din scânduri, stup cu rame, centrifugă din lemn, sloi de ceară.
Vânătoarea a fost favorizată de prezenţa unei vaste suprafeţe acoperită cu păduri. Ea era practicată pentru completarea hranei dar şi pentru apărarea semănăturilor şi animalelor domestice de sălbăticiuni. Blănurile, erau materii prime pentru îmbrtăcăminte dar şi o importantă marfă la export. Am expus următoarele piese existente în colecţie: arc de vânătoare, capcană de urs, capcană pentru vulpi, capcană cu lanţ, capcană pentru vrăbii, arme de vânătoare, corn pentru vânătoare, cotlere pentru praf de puşcă, taşcă, scaun de vânătoare precum şi o serie de trofee pe care le deţinem în custodie: craniu de lup, craniu de jder, craniu de pisică sălbatică, trofeu de cerb, trofeu de căprior, blană de urs.
Pescuitul este o străveche ocupaţie care a fost favorizată de bogata reţea hidrografică din judeţ. Amintim câteva specii de peşti care populează apele judeţului: păstrăv, clean, mreană, scobar, stiucă, crap, somn, etc.Pentru ilustrare am expus: vârşă de pescuit, ostie, setcă, ventior cu cercuri, plasă crâsnic, plasă de mână cu beţe, sac de peşte, coş pentru peşte, prostovol cu funii, undiţă.
Industria casnică ţărănească priveşte operaţiile de prelucrare a fibrelor animale şi vegetale în gospodăria tradiţională. Gospodinele din judeţ au folosit în decursul timpului diverse fire pentru relizarea hainelor cu care îşi îmbrăcau familia sau a ţesăturilor cu care îşi împodobeau locuinţa. La şes se folosea îndeosebi inul şi cânepa iar la munte lâna oilor şi părul de capră. Cu timpul au început sa folosească borangicul şi bumbacul pentru anumite categorii de ţesături. Am expus câteva unelte folosite pentru prelucrarea firelor textile (meliţa, raghila, furca cu fuior, piepteni) şi câteva piese folosite pentru lână (fuşalăi, piepteni, furci, depănătoare, vârtelniţă). În expoziţie este prezent un război de ţesut orizontal. Pe pereţi sunt expuse covoare (covor în roate, covor bătrânesc cu chenar şi figuri antropomorfe, covor cu cerbi şi pomul vieţii, covor cu leu – datat 1894) şi stergare. Pe laiţe am expus lăicere din cele trei zone etnografice ale judeţului Bacău.
Portul popular din cele trei zone etnografice ale judeţului este prezent pe parcursul întregii expoziţii.
Dintre instalaţiile tehnice ţărăneşti muzeul nostru prezintă schema unei dârste sau piue pentru cergi precum şi un război de ţesut cergi pe care este ţesută o cergă „crudă”. Imaginile prezentare sunt surprinse la dârsta din Oituz care a aparţinut meşterului Constantin Avram.
Primul meşteşug tradiţional prezentat în expoziţie este olăritul, meşteşug străvechi care a ajuns până la noi. Am expus vase de lut care au fost achiziţionate din cele şapte centre ceramice care erau active în ultimele decenii ale secolului trecut: Oituz, Băhnăşeni şi Pârjol-Pârjol, Cucuieţi şi Solonţ-Solonţ, Frumoasa-Balcani, Răchitoasa. Imagini din timpul procesului de confecţionare al acestei ceramici, care a fost în esenţă de factură utilitară, precum şi roata şi masa olarului, malaxorul pentru lut şi uneltele folosite pentru confecţionarea vaselor întregesc prezentarea olăritului.
Un capitol aparte în expoziţie este consacrat meşteşugurilor legate de prelucrarea lemnului. Pentru început am prezentat câteva imagini legate de lucrul la pădure. Am expus următoarele unelte: topor, ţapină, clupă (măsură pentru lemn). Urmează imagini cu etapele de lucru ale unui butoi precum şi imagini cu etapele de lucru ale unui coş. În expoziţie sunt prezentate diferite unelte folosite pentru prelucrarea lemnului: dălţi, răzuitor, sfredele, cuţitoaie, compase de lemn, fireză, teslă, gărdinar, gealău, rindea, strung de lemn, etc, precum şi obiecte de lemn: linguri, ivăre, căuce, puticică, ladă de zestre, etc.
În expoziţie am expus o stănoagă, instalaţie folosită pentru potcovitul cailor, achiziţionată din Ghimeş-Făget.
Prezentarea meşteşugurilor se încheie cu un atelier de fierărie, vechi de jumătate de secol, achiziţionat din Ghimeş-Făget. Atelierul cuprinde foale, vatră cu horn, un butuc mare de lemn, nicovală, menghină, cleşti, dornuri, tipare, baroase, ciocane etc., precum şi piese confecţionate de meşterul fierar.
În muzeu am sugerat şi o casă tărănească cu tindă rece şi cameră. În cameră am expus mobilier, ţesături şi inventar gospodăresc din zona etnografică Trotuş.
În spaţiul destinat vieţii spirituale am expus imagini cu biserici de lemn din judeţul nostru precum şi obiecte de cult şi piese de mobilier provenind din diverse biserici. De mare valoare sunt stranele confecţionare în anul 1729 provenind de la biserica din Rusăieşti-Poduri, care au şi o inscripţie în limba româna cu caractere chirilice şi un covor cu pomul vieţii, în culori vegetale, datat 1843, provenit din biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Bacău.
Expoziţia se încheie cu un sector în care ne-am propus să schimbăm periodic exponatele, în funcţie de sărbătorile de peste an. La deschiderea care a avut loc în ajunul sărbătorilor de iarnă am expus obiecte şi imagini ilustrând datiniile din preajma Crăciunului şi Anului Nou care se mai practică în judeţul nostru.
